Drepturile persoanelor cu dizabilitati

Principiul egalității de drepturi implică faptul că nevoile fiecărui individ sunt de aceeași importanță, că acele nevoi trebuie să stea la baza planificării societăților și că toate resursele trebuie să fie utilizate în așa fel încât să se asigure că fiecare individ are oportunități egale de participare.

Persoanele cu dizabilități sunt membre ale societății și au dreptul să rămână în comunitățile lor locale. Aceștia ar trebui să primească sprijinul de care au nevoie în cadrul structurilor obișnuite de educație, sănătate, ocupare și servicii sociale.

Acceptând egalitatea deplină în drepturi a persoanelor cu dizabilități cu ceilalți membri ai societății, acestea ar trebui să aibă și obligații egale. Odată ce aceste drepturi re regăsesc în practică, societățile ar trebui să își ridice așteptările față de persoanele cu dizabilități, respectiv să asigure asistența persoanelor cu dizabilități pentru ca ele să își poată asuma întreaga responsabilitate ca membri ai societății.

Pe acest fond, tematica dizabilității reunește următoarele principii generale, așa cum sunt ele promovate în cadrul Convenției:

(a) Respectarea demnităţii inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libertăţii de a face propriile alegeri, şi a independenţei persoanelor se referă la valoarea pe care fiecare persoană, indiferent de deficienţa/afectarea ei, o poate aduce în cadrul societăţii. Perspectiva persoanelor cu dizabilităţi trebuie inclusă în experienţa globală de viaţă. Principiul stă la baza procesului de identificare şi eliminare a barierelor pentru a permite persoanelor cu limitări de activitate sau restricţii de participare să-şi exercite, conform consimţământului liber şi informat, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

(b) Nediscriminarea presupune luarea de măsuri pentru prevenirea, identificarea şi sancţionarea oricărei forme de discriminare, inclusiv a discriminării multiple la care pot fi supuşi copiii, fetele şi femeile sau persoanele vârstnice. Principiul conduce la necesitatea adoptării unor măsuri specifice care sunt necesare pentru a accelera sau a obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi.

(c) Participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate este condiţionată de existenţa unui cadru social, economic, juridic, politic, cultural şi de mediu care acţionează ca factor facilitator şi contribuie la exercitarea deplină a drepturilor. Participarea deplină şi efectivă în societate presupune atât identificarea şi eliminarea restricţiilor, cât şi adoptarea unor măsuri active şi eficiente pentru garantarea exercitării depline a drepturilor fundamentale. Participarea se referă, de asemenea, şi la luarea de măsuri eficiente în scopul schimbării de atitudini şi comportamente care pot duce la stigmatizare, marginalizare sau excludere a persoanelor cu diverse deficienţe/afectări. Persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie informate, să aibă oportunităţi de participare activă şi măsuri adecvate pentru revendicarea drepturilor lor. Principiul privind participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate este legat de conceptele: "design universal" şi "adaptare rezonabilă".

(d) Respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii umane şi a umanităţii presupune recunoaşterea dizabilităţii ca dimensiune universală, inevitabilă, a diversităţii umane. De asemenea, acesta implică recunoaşterea contribuţiilor valoroase, existente şi de perspectivă, aduse de persoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şi a diversităţii comunităţilor din care fac parte. Persoanele cu dizabilităţi sunt titulare de drepturi. Societatea are obligaţia de a crea condiţiile care să permită atât cunoaşterea cât şi recunoaşterea nevoilor lor specifice pentru a le asigura participarea deplină şi activă, fără discriminare.

(e) Egalitatea de şanse este rezultatul procesului de egalizare a şanselor prin care diferitele structuri din societate şi de mediu, precum infrastructura, serviciile și informarea, care au devenit disponibile inclusiv persoanelor cu dizabilităţi. Principiul implică recunoaşterea persoanelor cu dizabilităţi ca participanţi cu drepturi egale în cadrul societăţii.

(f) Accesibilitatea este rezultatul procesului care presupune luarea în considerare, încă din faza de proiectare, în toate politicile, programele, serviciile, produsele şi resursele din comunitate destinate persoanelor cu dizabilităţi, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare, proximitate, pentru a preîntâmpina crearea de noi bariere, precum şi identificarea şi eliminarea barierelor existente care limitează accesul persoanelor cu dizabilităţi la toate domeniile vieţii.

(g) Egalitatea între bărbaţi şi femei se referă la necesitatea de a respecta şi integra egalitatea de gen, în special pentru fetele şi femeile cu dizabilităţi supuse discriminării multiple, în toate politicile şi măsurile ce susţin deplina exercitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, de către toate persoanele cu dizabilităţi.

(h) Respectul pentru capacităţile de evoluţie ale copiilor cu dizabilităţi şi respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilităţi de a-şi păstra propria identitate promovează încrederea în potenţialul de dezvoltare şi în autonomia copilului, concomitent cu identificarea şi acoperirea diferitelor nevoi specifice care, progresiv, pot apărea la un moment în evoluţia sa. Pe tot 6 parcursul evoluţiei lor, copiii cu dizabilităţi trebuie consultaţi şi implicaţi în mod activ în procesele de luare a deciziilor referitoare la problemele privind persoanele cu dizabilităţi.

Intocmit

Mares Marina

Exepert Comunicare